15 responses to “At the opera”

Subscribe to comments with RSS.

1. Patibulare figuri într-un ocean de lacrimi din loja-ntâi! Trebuie să fi fost „La bohème”, exact momentul în care Mimi moare sub privirea îndurerată a lui Rodolfo… Agonizant! 😉

   Reply
   Andreotti

   February 26, 2015 at 9:42 am

   • agonizant?
     ti se întîmpla sa plîngi la filme, spectacole ?

     Reply
     ciupico

     February 26, 2015 at 9:51 am

     • Desigur ! Cum să nu plâng?
       Momentul acela, din finalul operei, chiar e unul agonizant și impresionant… Nu am fost ironică!
       Andreotti

       February 26, 2015 at 9:56 am

     • o poveste reusita lasa urme …macar pe obraji
       ciupico

       February 26, 2015 at 10:05 am

     • Eu am urme d-astea prin mine…
       Andreotti

       February 26, 2015 at 10:09 am

     • am vazut , te plimbi prin ventricole , te zidesti în stern 🙂
       ciupico

       February 26, 2015 at 10:13 am

     • Nu mă zidesc, m-ascund în spatele sternului, mă fac mică acolo, mă ghemuiesc!
       Andreotti

       February 26, 2015 at 10:15 am

     • ca o apasare . Doctore, simt ceva mortal Aici în regiunea fiinţei mele
       ciupico

       February 26, 2015 at 10:19 am

     • Ca un junghi mai degrabă, spasmodic chiar, ce apăsare… 🙂
       Andreotti

       February 26, 2015 at 10:24 am

     • I’m dazed and confused .ce faci mi te’ai mutat din mintea mea ? acum umbli asa haihui prin organismul omului 😉
       ciupico

       February 26, 2015 at 10:31 am

     • Maybe… dar, hai, nu te plânge, umblu tiptil 😉
       Andreotti

       February 26, 2015 at 10:37 am

     • stai aproape ca ma duc sa’ti fac o cafea. vrei si tigare?
       ciupico

       February 26, 2015 at 10:38 am

     • Cum altfel? Neagră să fie și musai o țigară, mulțumesc.
       Andreotti

       February 26, 2015 at 10:40 am

     • you’re welcome 🙂
       ciupico

       February 26, 2015 at 10:43 am

     • 😉
       Andreotti

       February 26, 2015 at 10:45 am